Banca Cerului

"caci prea iubitilor Lui El le da painea ca in somn..." (Psalmul 127:2)

     Venisem in tara pentru niste probleme de sanatate. Sotul si fiul nostru ramasesera in Spania. Planuisem sa stau doar o luna, dar diagnosticul a fost pus dupa doua: boala Cushing- o tumoare de trei milimetri pe hipofiza. Singura solutie era operatia si aceea cat mai grabnic. Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, dupa operatie nu aveam voie sa lucrez cel putin sase luni.

     Un timp am fost increzatoare, dar apoi a aparut ingrijorarea. "De unde voi avea bani de operatie?"-atunci nu stiam ca voi sta trei luni in spital si voi avea trei interventii chirurgicale.- "Cum sa spun eu fetelor mele ca nu isi mai pot continua studiile?" Sotul meu gasise ceva de lucru, dar si acolo trebuia platita chiria, intretinerea si lista ingrijorarilor crestea. Eram disperata. In timp ce ma luptam cu indoiala, a sunat telefonul. Era o prietena din Spania. Surpriza a fost amplificata cand am aflat ca cincisprezece surori de la grupa de rugaciune a comunitatii Efes o insoteau. Fiecare mi-a spus cate o incurajare si m-au asigurat ca se vor ingriji sa adune banii de care aveam nevoie.

     Nu am contabilizat cat mi-a dat Dumnezeu in acea perioada. Dar stiu ca de cand am intrat in tara si pana  m-am intors in Spania , portofelul meu nu s-a golit. Nu am spus nimanui de nevoia mea, dar Dumnezeu avea copiii Lui care veneau si imi ofereau banii de care aveam nevoie. Intre timp sotul a gasit un serviciu bine platit. Fetele au putut continua studiile.

     Cu toate ca nu sunt neprihanita, am simtit ca sunt preaiubita si Dumnezeu a implinit aceasta fagaduinta in viata mea.

Creaturi uimitoare care sfideaza evolutia

www.revelatia.ro

Zagazurile cerului

,,Puneti-Ma la incercare,zice Domnul ostirilor, si ve-ti vedea daca nu va voi deschide zagazurile cerurilor si daca nu voi turna peste voi belsug de binecuvantare." (Maleahi 3:10)
 
  Eram in anul doi de facultate. Ma ingrijora enorm pneumonia tatalui, rebela la tratament si faptul ca se apropia sfarsitul lunii cand trebuia sa achit chiria. Nu aveam banii necesari. Mi-era jena s-o sun pe mama sa-i reamintesc. Avea si asa destule probleme pe cap. In acea dimineata, am deschis Biblia la textul  din Maleahi. Citindu-l, lacrimile au inceput sa se joace in ochii mei, urmandu-si apoi traseul bine cunoscut. M-am rugat staruitor, cerand Tatalui sa-mi rezolve problema banilor de chirie.
  De la facultate, m-am oprit la sala de lectura pentru a invata pentru examenul de neuroanatomie. Am ramas pana la 8 seara, cand s-a inchis biblioteca. Spre casa puteam lua autobuzul din doua statii, dar am simtit indemnul sa-l iau din statia care ocolea mult, pe la Universitate. Ajungand intr-un final in statia din apropierea locuintei mele de atunci, am realizat ca ultimii bani trebuia sa-i dau pe paine. Si iarasi am simtit un indemn sa merg la celalalt magazin care nu era in drumul meu. Abia apoi, in drum spre casa, trecut de ora 9:00 seara am inteles acele indemnuri ciudate: nimeni in jur, doar fulgii de nea vazuti in lumina neoanelor si un teanc de bani, asezati in ordinea valorii lor: o bancnota de 100 de lei, una de 50, patru de 10 si trei de 1 leu. Aveam mai mult decat ar fi trebuit sa dau pe chirie, suficient cat sa-mi ajunga in urmatoarea saptamana si pentru mancare. Ce Dumnezeu minunat avem!