Chiar si in pustie

"Caci Domnul Dumnezeu este un soare si un scut , Domnul da indurare si slava, si nu lipseste de niciun bine pe cei ce duc o viata fara prihana" ( Psalmul 84:11)     
                                                                                                                                                                                     
                                                                                                                                                                                 
 Sunt primul copil din istoria lumii ai carui parinti nu s-au chinuit sa ii gaseasca un nume. Nu va inchipuiti ca am ramas no name. Nici pe departe. Doar ca Dumnezeu a hotarat un nume pentru mine. Nu stiu cati, citindu-mi istoria ati inteles-o cu adevarat. Am avut o copilatie dificila. In familie auzeam mereu discutii cu privire la legitimitatea mea, daca eu sunt sau nu mostenitorul de drept si altele de felul acesta. Totul a devenit insa tragic in ziua cand l-am vazut pe tata oferindu-i mamei un sac cu merinde in semn ca atat ne-a fost sederea in casa aceea. Ce a urmat stiti deja. Am pribegit prin pustie  Am ramas fara apa si hrana. Ne pregateam pentru moarte. Dar ziua aceea, a fost defapt ziua unei mari revelatii: intotdeauna Dumnezeu ofera nu doar un nume, ci El aduce salvare. Daca azi iti e greu, nu uita ca si in pustie, El are un izvor pentru tine. Cu drag, Ismael.                                                                                            

Slujirea e favoarea cea mai mare

 ,,Atunci am auzit glasul Domnului intreband: ,, Pe cine sa trimit si cine va merge pentru Noi?" Eu am raspuns : ,, Iata-ma trimite-ma!" ( Isaia 6:8)
 
   In vara ce a urmat absolvirii liceului, am avut ocazia sa particip la proiectul ,, Student Valdenz" desfasurat in Bucuresti. A fost un timp minunat in care am avut privilegiul sa intru in contact cu oameni care Il iubesc pe Dumnezeu de la care am putut sa invat multe lucruri. Pot sa spun ca acest proiect m-a maturizat, mi-a imbunatatit relatia cu Dumnezeu si cu oamenii din jur si mi-a dat niste prieteni adevarati. Dar cea mai mare bucurie am trait-o atunci cand am avut posibilitatea sa ascult oamenii, sa ii privesc prin ochii lui Isus, sa ii incurajez sa priveasca la Tatal lor. Cu toate ca nu ma consideram potrivita pentru acest proiect, m-am lasat in mana Domnului si El a lucrat prin mine.
    Nu conteaza ce defecte ai. Dumnezeu poate sa le transforme in calitati. Cand El te cheama, raspunde-I : ,, Iata-ma, trimite-ma!"

Vantul

 ,,El S-a sculat, a certat vantul, si a zis marii: ,, Taci! Fara gura!" Vantul a stat si s-a facut o liniste mare"

  3.11.2010
  - ,,Buna Mara! Uite, eu sunt afara sa strang frunzele, am strans foarte mult, de doua ore ma lupt cu ele, dar acum a inceput sa bata vantul si le risipeste iar. Eu ma rog aici, roaga-te si tu alaturi de mine sa potoleasca Domnul vantul !"
   -,, Lacra, o sa ma rog si vin si eu in cinci minute sa te ajut!" Asa a ,,sunat" primul contact la telefon cu prietena mea, Mara.Cerul se innora cu repeziciune. Eu afara ma rugam, dar aveam nevoie si de rugile altora. Peste cinci minute a venit si Mara afara si vantul a stat. Am strans toate frunzele. Dupa ce am terminat tot, vantul a inceput sa adie din nou.
    Poate o sa te gandesti de ce scriu asta?! Pentru ca in viata ta ca si in a mea bate vantul, cerul se innoreaza si te descurajezi. Ai insa curaj! Isus care a potolit furtuna pe mare, Isus care a promis ca vegheaza asupra vietii noastre, o va face! Poate nu va rasari soarele imediat, dar El e acolo si prezenta Lui va lumina viata ta.(Crezi ca e putin lucru ca dupa doua ore de munca sa vezi cum se risipesc din nou frunzele, iar tu sa nu ai nici o putere sa opresti vantul?) Aceste mici sau mari experiente ar trebui sa ne dea curaj in orice problema a vietii, pentru ca El este gata sa ne ajute in orice lucru.

Voi lauda in veci pe Domnul

 ,,Ingerul Domnului tabaraste in jurul celor ce se tem de El, si-i scapa din primejdie."(Psalmul 34:7)
   
    Sunt lucruri pe care mintea noastra nu le poate pricepe si nu le poate explica, dar prin credinta vedem mana Domnului si stim ca ,,Dumnezeu este adapostul si sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseste niciodata in nevoi" (Psalmul 46:1)

   Aveam vreo 8 ani cand intr-un mic orasel din apropiere era o mare Evanghelizare, Expo-sanatate si seminare, iar comunitatea din care faceam parte se ocupa de bunul mers al acestor lucuri. Plecasem impreuna cu parintii, bunica si o matusa spre acel loc. Coborand din microbuz, matusa a traversat soseaua in viteza prin spatele microbuzului, iar eu smulgandu-ma din mana mamei am urmat-o fara sa vad ca o masina venea cu viteza mare spre mine. Am simtit cum cineva m-a luat si m-a impins in spate. Ma uitam fara sa stiu ce s-a intamplat, iar parintii si bunica erau inmarmuriti si nu puteau sa scoata un cuvant. Primul si-a revenit tatal meu care a spus:,,Voi lauda pe Domnul cat voi trai, voi lauda pe Dumnezeul meu cat voi fi."(Psalmul 146:2)
   Mai tarziu, mi-am dat seama ca Ingerul Domnului fusese langa mine si Dumnezeu a hotarat sa ma scape din primejdie asa cum spune psalmistul. ,,Tu ai hotarat sa ma scapi, caci Tu esti stanca si cetatuia mea" (Psalmul 71:3 u.p.) de aceea ,, Te voi binecuvanta dar toata viata mea, si in Numele Tau imi voi ridica mainile" (Psalmul 63:4).

  „El schimba vremurile si imprejurarile. El rastoarna si pune pe imparati. El da inteleptilor si pricepere celor priceputi.”(Daniel 2:21)

        Era in luna mai, anul 2007. Ma pregateam de absolvirea facultatii. Aveam examenul de licenta programat intr-o zi de vineri. Cu trei saptamani inainte de examen, am trecut pe la secretariatul facultatii pentru a ma interesa daca mai sunt noutati. Cand am ajuns la avizier, am vazut un afis mare care spunea ca examenul s-a decalat cu o zi, adica intr-o zi de sambata. Deja nu stiam ce sa mai cred. In urma cu opt ani, pierdusem examenul de capacitate din sesiunea de vara din acelasi motiv. Deja incepuse sa mi se spulbere orice vis cu privire la viitorul si cariera mea. Vineri m-am dus acasa, iar sambata le-am spus celor de la biserica aceasta problema, rugandu-i sa mijloceasca pentru mine.

    Luni m-am dus la secretariat cu o cerere de shimbare a datei de examen, in care am specificat motivul si am argumentat cu legile care sunt in vigoare in tara noastra cu privire la libertatea de constiinta. M-am prezentat cu aceasta cerere la secretariat, dar secretara m-a avertizat sa nu ma astept la vreo schimbare:„Nu se poate schimba data examenului de licenta, pentru ca nu vrei tu sa vii sambata.” Totusi mi-a spus sa vin a doua zi in audienta la decan si sa ii spun problema mea. Am lasat cererea si am plecat. A doua zi, m-am dus la decan, m-am prezentat si doar mi-am zis numele ca decanul mi-a spus: „Da, s-a rezolvat problema ta. Sa discutat in Consiliul profesoral si data de sustinere a licentei se mai decaleaza cu inca o zi, adica duminica.” Am rama sfara cuvinte. Nu imi venea sa cred ce aud. Dumnezeu a lucrat minunat pentru mine!

Mesaj personalizat

,, Nu te teme, caci eu sunt cu tine, nu te uita cu ingrijorare, caci eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc tot eu iti vin in ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare." ( Isaia 41:10 )
  
   Dupa mai multe plimbari intre geam si usa, dupa multe rugaciuni, mi-am facut curaj sa ies din casa. Peste mai putin de o jumatate de ora, urma sa intru in examen. Examenul la limba romana. Primul din sirul celor de la bacalaureat. Inainte de a pleca, am vrut sa mai citesc ceva. Am luat din biblioteca devotionalul, am deschis si am citit : ,, Increde-te in Domnul si El va birui pentru tine!" Era exact ceea ce aveam nevoie: sa stiu ca El va fi cu mine. Si am crezut ca El va fi cu mine.
    Am intrat in sala de examen, am extras biletul si am citit subiectul, cuvintele din devotional mi-au reaparut in minte. Cand am ajuns acasa, prima intrebare a fost: ,,Si...ce ti-a picat?" Am spus doar: ,, In gradina Ghetsemani". Primul lucru pe care l-am facut a fost sa iau devotionalul si sa mai citesc odata. Dar..ciudat...nu mai gaseam. Unde au disparut cuvintele? Le-am cautat, dar nu le-am mai gasit...Mi-am dat seama atunci ca Domnul imi vorbise doar mie in dimineata aceea pentru a-mi aduce aminte ca ma pot increde in El. Vreau sa ma incred in El in orice criza, in fata oricarui examen, la scoala sau in viata de zi cu zi, pentru ca stiu ca El va birui pentru mine. A facut-o de atatea ori!