,,Puneti-Ma la incercare,zice Domnul ostirilor, si ve-ti vedea daca nu va voi deschide zagazurile cerurilor si daca nu voi turna peste voi belsug de binecuvantare." (Maleahi 3:10)
Eram in anul doi de facultate. Ma ingrijora enorm pneumonia tatalui, rebela la tratament si faptul ca se apropia sfarsitul lunii cand trebuia sa achit chiria. Nu aveam banii necesari. Mi-era jena s-o sun pe mama sa-i reamintesc. Avea si asa destule probleme pe cap. In acea dimineata, am deschis Biblia la textul din Maleahi. Citindu-l, lacrimile au inceput sa se joace in ochii mei, urmandu-si apoi traseul bine cunoscut. M-am rugat staruitor, cerand Tatalui sa-mi rezolve problema banilor de chirie.
De la facultate, m-am oprit la sala de lectura pentru a invata pentru examenul de neuroanatomie. Am ramas pana la 8 seara, cand s-a inchis biblioteca. Spre casa puteam lua autobuzul din doua statii, dar am simtit indemnul sa-l iau din statia care ocolea mult, pe la Universitate. Ajungand intr-un final in statia din apropierea locuintei mele de atunci, am realizat ca ultimii bani trebuia sa-i dau pe paine. Si iarasi am simtit un indemn sa merg la celalalt magazin care nu era in drumul meu. Abia apoi, in drum spre casa, trecut de ora 9:00 seara am inteles acele indemnuri ciudate: nimeni in jur, doar fulgii de nea vazuti in lumina neoanelor si un teanc de bani, asezati in ordinea valorii lor: o bancnota de 100 de lei, una de 50, patru de 10 si trei de 1 leu. Aveam mai mult decat ar fi trebuit sa dau pe chirie, suficient cat sa-mi ajunga in urmatoarea saptamana si pentru mancare. Ce Dumnezeu minunat avem!
