,,Celui ce va birui Ii voi da luceafarul de dimineata.”(Apocalipsa 2:26)
Nu stiam de ce tot timpul ceilalti ma tratau ca pe un strain.Dar de fapt eu chiar eram strain;eram pe jumatate grec.Mi-a placut de un batran care era un fel de predicator ambulant.Venea pe la noi si imi placea sa-l ascult.Am observant ca si lui ii placea sa-mi povesteasca.Nu era din biserica noastra,dar vorbea cu pasiune despre credinta lui.Odata m-a luat cu el intr-o calatorie.Am invatat foarte multe lucruri.Cu timpul am devenit asistentul lui.Ma trimitea in diverse locuri cu mesaje,uneori ma lasa sa continui ceea ce incepea dupa plecarea lui.Omul acesta m-a facut sa am incredere in mine si m-a apropiat de Dumnezeu.Daca imi doresc ceva,este sa pot deveni si eu intr-o zi un om care incurajeaza pe altii sa faca ceva important.El imi spunea mereu: Nimeni sa nu-ti dispretuiasca tineretea! De,ca si cum acest lucru tinea de mine.Dar,da,tinea de mine.De fapt el imi zicea ca de noi depinde cum se raporteaza ceilalti la persoana noastra.Noi ii determinam pe altii sa ne respecte ori sa ne dispretuiasca.E un fel de responsabilitate,dar e si o sansa pentru un tanar.
