,,Vorbirea voastra sa fie totdeauna cu har,dreasa cu sare,ca sa stiti cum trebuie sa raspundeti fiecaruia.”
Ora 6:30 dimineata!Somnoroasa,ma imbrac,imi fac devotionalul si cu haina pe jumatate imbracata, fug spre serviciu.Ma uit in portofel si constat ca nu ma nici un bilet,nici abonament innoit.Ufff,nu pot merge pe jos pana la statia de unde sa cumpar bilet ca voi intarzia.Ma urc!Stand si meditand la cele citite in dimineata respectiva,privind absenta geamul din stanga mea,ma trezeste cineva brusc din introspectia mea.Controlorul!Auci,am incurcat-o! ,,Biletul va rog!...” ,,Nu am!”…,,Sunteti studenta?”…,,Nu mai sunt!”..,,Alta scoala?’’ ,,Am terminat si masterul”…
Ei! Ce atatea intrebari? Imi merit amenda si gata.,,Daca erati la scoala,v-as fi inteles.Incerc sa inteleg copiii astia care merg la scoala sau cei care sunt mai in varsta.N-as vrea sa va dau amenda,dar daca ziceti ca nu sunteti nici la scoala,nici la master…”…,,Mda,nu mai sunt…”,am raspuns mormaind si asteptand sa scoata procesele verbale,iar eu incepand sa ma caut de buletin.In clipa urmatoare,se departeaza de mine.Parea ca pleaca.Se intoarce si-mi spune:,,Sa va rugati si pentru mine astazi!”
Am fost socata!Sa va rugati si pentru mine astazi…Am ramas rusinata,cu capul plecat,gandindu-ma la biletul necumparat.As fi vrut sa-I zic ceva,sa-I multumesc,dar cand,c-a disparut?
Pana atunci,n-am inteles nicicand ca oricand altcineva poate avea nevoie de mine chiar si necunoscandu-ma.Cat de important e modul nostru de a vorbi,de a actiona, de a decide.Viata noastra influenteaza alta vieti si destinul nostru este legat de alte inimi.
